Conacul Bánffy din Turea, reședința familiei Bánffy până la Compromis
Potrivit inscripției aflate deasupra intrării principale (1774 G.B.M.), Conacul Bánffy din Turea ar fi fost construit în 1774 de Gróf Bánffy M. (posibil Miklós, fără dovezi certe). Familia Bánffy a locuit aici până la Compromisul austro-ungar din 1867, domeniul trecând ulterior în proprietatea colonelului Aladár Wilburg. În consecință, Wilburg a transformat domeniul într-o cazarmă. Se pare că el ar fi fost și ultimul proprietar legitim al conacului.
După dispariția lui Wilburg, mort în război, conacul a fost folosit ca judecătorie, devenind apoi sediul consiliului popular. Ulterior, clădirea cu influențe baroce a găzduit și Cooperativa Agricolă de Producție (CAP), în această perioadă fiind schimbate majoritatea ușilor și ferestrelor. Au rămas neatinse doar ferestrele de lângă intrarea principală, cu încuietoarele sculptate, asemănătoare unor fluturi.
Conacul Bánffy din Turea, împânzit de gunoaie din anii '80-'90
La vizita noastră din februarie 2023, împrejurimea Conacului Bánffy din Turea era la ani-lumină distanță de eleganța de odinioară. Curtea năpădită de buruieni și anexele inestetice au răpit în totalitate tot ce a mai rămas frumos din clădirea dărăpănată. Acoperișul s-a prăbușit pe jumătate, grinzile putrezite au străpuns tavanul. Camerele sunt pline de gunoaie rămase din anii ’80-’90, iar ușile și ferestrele au fost sparte.
Conform unor zvonuri, Consiliul Local Gârbău ar fi pornit în urmă cu mulți ani un demers pentru posesia Conacului Bánffy. În realitate, clădirea fără carte funciară este menționată doar vag în strategia de dezvoltare a comunei pentru perioada 2014-2020. În ea s-a scris într-un limbaj de lemn despre „adevăratul potențial turistic dat de monumentele istorice și bisericile din această zonă”. O gargară politică într-un document lipsit de certitudine și nimic mai mult.
Dincolo de istoria pierdută, rămân doar mormanele de gunoaie și legendele despre Conacul Bánffy din Turea, povestite de puținii oameni cărora le mai pasă. Este greu de crezut că va exista suficientă claritate, implicare și bunăvoință să fie salvată această clădire istorică…