Cheresig, Toboliu (Körösszeg, Vizesgyán) – jud. Bihor
Aflat chiar la fâșia de graniță dintre România și Ungaria, Donjonul Cheresig este unul dintre cele mai spectaculoase monumente istorice din județul Bihor, dacă nu chiar din întreaga țară. Unic în zonă, turnul imens din nord-vestul comunei Toboliu așteapă însă în zadar reabilitarea necesară.
Donjonul Cheresig, locul în care a fost ucis Ladislau al IV-lea Cumanul
Ridicat din cărămidă arsă în lipsa pietrei, donjonul romanic ar fi fost construit în 1242, după invazia mongolă. Desemnat ca turn de observație, donjonul în plan hexagonal este așezat pe o ridicătură de pământ în formă trapezoidală, vizibilă și astăzi. Se pare că turnul avea cinci niveluri, o înălțime de aproape 25 metri și ziduri groase de peste 4 metri. De asemenea, datele istorice și dovezile din teren indică existența unei fortificații cu diferite anexe. Totodată, zidurile exterioare fuseseră înconjurate de un șanț de apărare. Prima atestare documentară provine însă abia din 1289, atunci când proprietarul cetății era Beke din neamul Borșa.
Data de 10 iulie 1290 avea să intre în istoria Donjonului Cheresig, locul unui regicid învăluit în mister. Aflat în conflict cu voievodul transilvan Roland Borșa, regele ungar Ladislau al IV-lea Cumanul și-a găsit sfârșitul chiar aici. Cronicile spun că, deși era căsătorit cu Elisabeta de Sicilia, tânărul rege și-a petrecut timpul cu Édua, Köpcsecs și Mandula, dar și alte iubite de origine cumană. Condamnat de catolici pentru practicile necreștine și pentru apropierea sa de cumani, Ladislau al IV-lea a fost ucis chiar de cumanii săi îndrăgiți. Liderii Árbóc, Törtel și Kemese (Kemence) s-au aliniat în fruntea răzvrătiților. Linșat în timpul somnului, regele nici nu împlinise încă 28 de ani.
Moartea sa a fost răzbunată de loialul palatin Mizse și fratele iubitei Édua, Miklós. Legenda spune însă că, în complotul criminal ar fi jucat un rol important și frații Borșa. Se pare că Beke, Roland (Lóránt) și viitorul palatin Kopasz Jakab au uneltit împotriva lui Ladislau Cumanul. De altfel, regele ungar Carol Robert de Anjou l-a și acuzat ulterior pe Kopasz de regicid. Tot el a fost cel care a pus capăt domnirii tiranice a neamului Borșa (1317), petrecând ulterior timp în fortificația de la Cheresig. Spre sfârșitul secolului al XIV-lea, cetatea a fost donată de regele Sigismund de Luxemburg banului de Mačva, Ștefan Losonci (1390).
Donjonul Cheresig, între distrugere și planuri de reabilitare eșuate
După decesul lui Losonci, domeniul de la Cheresig a trecut în mâinile familiei Csáky, posesoara de drept a fortificației până la sfârșitul Primului Război Mondial. În timpul răscoalei țărănești conduse de Gheorghe Doja, iobagii conduși de preotul Laurențiu au prăduit satul, dar nu au putut să distrugă și fortificația. Ceea ce nu au reușit nici răsculații lui Gheorghe Doja, nici turcii și tătarii (1598), au izbutit haiducii principelui transilvan Ștefan Bocskai. Sătui de pretențiile haiducilor stabiliți în Cheresig, membrii familiei Csáky i-au izgonit din zonă. Haiducii s-au răzbunat însă în scurt timp și au incendiat fortificația (1653).
De-a lungul anilor ce au urmat, localnicii din zonă au cărat cărămidă cu cărămidă zidurile și anexele cetății. A mai rămas doar donjonul, folosit ulterior pentru a depozita grâul, dovadă și o fotografie a lui Elemér Varjú de la începutul anilor ’30. În 2014, un proiect din fonduri norvegiene pentru conservarea monumentului istoric a fost respins de Ministerul Culturii. Cum termenul-limită impus pentru implementare ar fi depășit data stabilită de nordici, Donjonul Cheresig a rămas și fără aviz, și fără finanțare. Au rămas doar planurile nerealizate pentru conservarea turnului, îngrădirea acestuia, și umplerea cu apă a șanțului.
La vizita noastră din vara lui 2024, situația Donjonului Cheresig a rămas neschimbată. Un echipaj al poliției de frontieră se răcorea la umbra peretelui nordic acoperit de mușchi. De altfel, agenții au fost luați prin surprindere de acțiunea noastră de explorare. În starea actuală a turnului din Cheresig, puțini turiști mai sunt interesați de cel mai vechi monument romanic din Bihor.