Păuca (Pókafalva, Törnen) – jud. Sibiu
Având dovezi ale locuirii încă din epoca neolitică, satul sibian Păuca păstrează astăzi rămășițele unei foste mănăstiri pauline, ridicată în prima parte a secolului al XV-lea. Preluată ulterior de enoriașii reformați, din vechea mănăstire de pe Țara Secașelor au mai rămas doar zidurile bisericii ruinate, protejate de un acoperiș nou, montat recent.
Mănăstirea paulină din Păuca, vandalizată în repetate rânduri de turci
Descendent al familiei Kereki de Păuca și originar din Dobârca, prelatul László din Sibiu a fost cel care a pus bazele mănăstirii pauline din Păuca, în 1416. Dintr-un document emis de Papa Martin al V-lea reiese că mănăstirea a fost sfințită în onoarea Fecioarei Maria (1418). În urma atacurilor repetate ale turcilor (1432, 1442), mănăstirea a fost abandonată de călugării paulini, aceasta fiind în stare avansată de degradare în 1448. Se pare că monahii au vândut bunurile lăcașului de cult, de la veselă și veșminte, până la clopote, și nu s-au mai întors, mănăstirea fiind goală chiar și la sfârșitul secolului al XV-lea.
După o primă încercare eșuată a vicevoievodului Miklós Vízaknai (1448), Boldizsár Kereki de Pókafalva și fratele său, în calitate de patroni, au solicitat repopularea mănăstirii cu franciscani observanți, Papa Alexandru al VI-lea oferind această permisiune (1496). În urma unor noi atacuri ale turcilor (1533), franciscanii au părăsit mănăstirea și, deși au revenit peste două decenii, domeniul a fost donat ulterior de regele maghiar Ioan Sigismund lui István Kemény și Miklós Balázs (1560). Mănăstirea a fost desființată, iar biserica a ajuns la enoriașii calviniști, ancadramentul renascentist al ușii sugerând că lăcașul a fost renovat în secolul al XVI-lea.
Fosta biserică reformată din Păuca, salvată temporar de un acoperiș nou-nouț
La începutul anilor 1900, încă exista parohie reformat-calvină în Păuca, însă odată cu dispariția treptată a enoriașilor din sat, cândva o localitate multietnică și multiconfesională, biserica a ajuns în stadiu de ruină. La o aruncătură de băț de „Biserica Ungurească” se află un alt lăcaș de cult medieval, moștenit de sașii evanghelici. Construită în stil romanic în secolul al XIII-lea și având inițial două turnuri pe latura vestică, această biserică a fost modificată în stil gotic, în secolul al XVI-lea. După furtuna distrugătoare din 6 august 1910, acoperișul a fost prelungit, iar turnul nu a mai fost reconstruit, însă biserica se păstrează și astăzi în condiții foarte bune.
De cealaltă parte, biserica reformată rămasă fără acoperiș a fost curățată, în 2010, la inițiativa lui József Ötvös și András Gudor. Tot în acel an au fost demarate cercetările arheologice cu scopul de a desluși istoria bisericii, iar în urma săpăturilor au fost descoperite mai multe urne funerare ce indică existența unei necropole de incinerație din secolele VIII-IX. Într-un final, în urma demersurilor Fundației „Teleki László”, un nou acoperiș a fost construit de curând pentru a proteja biserica de intemperiile vremii (2023), proiectul făcând parte din Planul „Rómer Flóris” inițiat de guvernul maghiar.
Chiar dacă acoperișul nou este o gură de oxigen pentru fosta biserică reformată din Păuca, totalmente accesibilă vizitatorilor, potențialul turistic rămâne în continuare nevalorificat. Deși este o localitate a cărei economii se bazează pe agricultură și creșterea animalelor, istoria bogată ar putea recalibra interesul turiștilor pentru această zonă în beneficiul comunității locale.