Apalina (Abafája, Odendorf) – jud. Mureș
Pe cât de vestit este Reghinul grație instrumentelor muzicale de mare finețe, pe atât de mare este pata de rușine pentru dezastrul dezlănțuit în localitatea componentă Apalina. Odinioară atracția principală a unui complex elegant de aproape 16 hectare, Castelul Huszár a fost nimicit în doar câțiva ani de triunghiul păcătos proprietari-localnici-autorități.
Castelul Huszár din Apalina avea un parc englezesc cu trei lacuri
Aflat la mai puțin de 5 km de centrul Reghinului de astăzi, Castelul Huszár are o istorie neclară în lipsa mărturiilor scrise, istoricii fiind totuși de părere că povestea sa a început cândva în secolul al XIII-lea. Cert este că domeniul aflat în posesia lui Pál Gyulai de Abafaia în 1584 a trecut în mâinile lui Péter Huszár de Brenhida la sfârșitul secolului al XVI-lea. Ulterior, cel mai probabil în anii ’60 și ’70 ai secolului al XIX-lea, castelul clasicist a fost modificat de contele Károly Huszár (III), căpătând trăsăturile romantice, precum fereastra casei scării sau fântâna arteziană din curtea castelului.
Având 32 de camere în total, Castelul Huszár abunda în elemente unice și originale, precum tavanul casetat și pictat al sălii mari de la etaj (realizat chiar de conte), șemineul din holul principal, biblioteca sau parcul cu trei lacuri. Inițial amenajat în stil franțuzesc, apoi modernizat în stil englezesc, parcul spațios cu cele trei lacuri avea de toate, de la lebede și insulițe, până la diverse soiuri de plante exotice și sculpturi. De asemenea, complexul a fost întregit de o clădire etajată în stil baroc, respectiv de un grajd boltit, ambele fiind ridicate în secolul al XVIII-lea, pe vremea contelui Boér Huszár József, fost prefect al Comitatului Crasna.
În doar câțiva ani, din Castelul Huszár au mai rămas doar pereții goi!
Până la naționalizarea din 1948, domeniul dispunea de o seră, dar și de o herghelie, aici fiind organizate cele mai mari curse de cai din Transilvania, ultimul concurs fiind ținut în anul fatidic 1944. Interesant de precizat că de Castelul Huszár se leagă și două nume importante ale literaturii maghiare ― scriitorul Mikes Kelemen (1690-1761) și poetul Dsida Jenő (1907-1938). Primul, fratele vitreg al lui József Boér Huszár, și-a petrecut o parte din copilărie la Abafaia, în timp ce al doilea a fost educatorul copiilor contelui László Huszár, scriind chiar mai multe poezii la castelul din Apalina. După naționalizare, soarta domeniului a luat însă o turnură dramatică.
Speciile valoroase de copaci au fost tăiate fără milă și transformate în lemn de foc. Castelul și clădirile anexe au devenit sediu de cooperativă agricolă, iar ulterior școală specială pentru copiii cu deficiențe. După Revoluție, mai precis în 2005, castelul devenit între timp ruină a fost retrocedat urmașilor familiei Huszár. În 2010, baronesa Mónika Kolthay (Huszár) a scos la vânzare proprietatea pentru suma exorbitantă de 1,6 milioane de euro, însă nici statul prin dreptul de preempțiune, nici vreun alt cumpărător nu s-au arătat interesați. Baronesa a decedat în 2011, iar soarta castelului a fost pecetluită definitiv în 2015, după mutarea gardului de protecție.
În decurs de un singur an, lacătul pus la intrare a dispărut cu tot cu ușă, castelul fiind pur și simplu devastat de hoți. Fiind și astăzi considerat proprietate privată, monumentul istoric de categoria A (!) ar fi trebuit să aibă asigurată paza necesară, lucru ce nu s-a întâmplat, atrăgând doar niște amenzi modice pentru administratori pentru nerespectarea prevederilor legale. De asemenea, nici dosarele penale deschise pentru furt de material lemnos și cărămizi nu i-au speriat pe hoții din Apalina; oficial un cartier al Reghinului, în realitate un ghetou cu mii de localnici care trăiesc de pe o zi pe alta, majoritatea de etnie romă. În doar trei ani, între 2016-2019, tot ce a mai rămas din Castelul Huszár sunt pereții goi.
În 2015, clopotele celor patru biserici din Apalina au bătut în zadar simultan pentru a trage un semnal de alarmă în privința situației deplorabile a Castelului Huszár. Vandalizat și furat cărămidă cu cărămidă, distrugerea castelului este, din păcate, ireversibilă…