Craiva Veche (Királypataka, Königsbach) – jud. Alba
Aflată la doar vreo 15 km de municipiul Alba Iulia, comuna Cricău pare un portal ce duce într-o altă dimensiune, una misterioasă, de mult apusă și greu accesibilă. Drumul din centrul satului Craiva spre vârful Pietrei Craivii, impozant de la mare depărtare, duce printr-un sat fantomă uitat de lume, al cărui istorie s-a pierdut în negura timpului.
Craiva Veche, satul cu istoria pierdută în negura timpului
Asfaltul se oprește brusc la ultima casă din Craiva, localitate ce face parte din renumita zonă viticolă botezată de sașii coloniști „Țara Vinului”. Aici pornește însă un drum de pământ, pe alocuri pietruit, care țintește stânca ce se vede de la mare depărtare, Piatra Craivii. Pe vârful ei, rămășițele palide ale Cetății Apoulon, construită pe vremea regelui dac Robobostes, completată astăzi de urmele unei cetăți regale din Evul Mediu ― Cetatea Caprei (Castrum Kechkes). Până să ajungi însă pe vârful fostului fief al apulilor, drumul te poartă printre ruinele fostului sat Craiva Veche, aflat la mai puțin de 5 km de Piatra Craivii.
Cu extrem de puține date istorice la dispoziție, povestea Craivei Vechi se mai păstrează, fizic, în doar câteva trepte ce nu duc nicăieri, garduri de piatră cuprinse de vegetație, câțiva stâlpi goi de la porți, fântâni colmatate și beciuri surpate. Au mai rămas în picioare doar câteva dintre zidurile vechii biserici, îndeosebi turnul. Din fostul altar „evadează” pe fereastra de lemn ramurile unor nuci, în timp ce coroana lor se înalță spre cer prin bolta prăbușită. Anul construcției bisericii este nedeslușit; cert este că deasupra intrării în turn se observă inscripția „1902”, în timp ce în ziduri sunt încadrate câteva blocuri de calcar „cu babe”, dacice ― „murus dacicus”.
Satul Craiva Veche, „reînsuflețit” de un străjer al tradițiilor dacice
Viața în satul Craiva Veche s-a întrerupt brusc prin anii ’70-’80, atunci când, în urma unei alunecări de teren, localnicii s-au văzut nevoiți să se mute în actualul sat Craiva. În urma lor au rămas doar casele ce s-au dărăpănat treptat, respectiv crucile vechi din micul cimitir de lângă biserică. Satul nu este însă complet pustiu astăzi.
Pe lângă fluierul ciobanilor care își mână turmele de oi prin zonă, liniștea solemnă este întreruptă de bătaia ciocanului pe nicovala fierarului Emanuel Bezeriţă, alias „Komakiza”, singurul localnic din Craiva Veche. Mutat în sat în urmă cu mai mulți ani, cel cunoscut după numele unui soldat dac, mercenar în Egipt, și-a construit o căsuță și un mic atelier de fierărie, chiar lângă ruinele bisericii, unde făurește arme antice într-un mod unic, păstrând tradiția dacică.
Viitorul satului Craiva Veche, abandonat și uitat, stă astăzi în mâinile unui singur om. În 2016, Komakiza și-a propus să amenajeze pe viitor un miniparc arheologic, cu ateliere de dulgherie, fierărie și olărit. Până la materializarea visului său însă, pentru puținii călători care se încumetă în zonă (grijă la câinii de stână!), Komakiza este călăuza lor.