Biserica reformată din Crișcior, construită în anii 1700
Mii de mineri coborau zi de zi în galeriile subterane din Crișcior, cândva un centru aurifer renumit în toată Europa. S-a ales însă praful de industria minieră, la fel cum s-a năruit și caracterul multietnic și multiconfesional al așezării de lângă Brad. Mereu în minoritate, însă prosperă și activă, comunitatea maghiară din Crișcior se mândrea cândva cu o biserică de piatră mică, dar frumoasă. Construită în secolul al XVIII-lea, biserica reformată din Crișcior avea să deservească mica eclesie chiar și în cele mai sângeroase perioade. De mai bine de patru decenii însă, micul lăcaș de cult, abandonat, a căzut pradă trecerii timpului.
Având doar circa 40-50 de enoriași chiar și în anii 1760, mărunta comunitate reformată din Crișcior a fost decimată în 4 noiembrie 1784. Șaptesprezece maghiari, printre care familia preotului Jancsó András și 12 membri ai familiei Kristsori, au devenit atunci primele victime ale răscoalei moților conduși Crișan. De o soartă similară au avut parte și urmașii nobililor Kristsori, fiind uciși la rândul lor în evenimentele din toamna anului 1848. În pofida întâmplărilor violente, potrivit recensământului din 1910, din cei mai bine de 2.200 de localnici, peste 630 erau de etnie maghiară. Parcă nimic nu prevestea viitorul sumbru al comunității ce s-a nimicit în doar câteva decenii.
Biserica reformată din Crișcior, în umbra bisericii medievale din piatră
Ridicată de familia Kristsori, biserica reformată din Crișciori avea să fie mereu în umbra bisericii medievale gotice din sat, ctitorită de cneazul Ștefan Bâlea. Zidită din piatră spre sfârșitul secolului al XIV-lea, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” este unul dintre cele mai importante repere ortodoxe din Transilvania. Extraordinara pictură murală din secolul al XV-lea îi omagiază însă și pe cei trei regi sfinți ai Ungariei, Ștefan, Emeric și Ladislau. Interesant este raportul unei vizite pastorale din 1796, în care se menționează uimirea că clopotul bisericii reformate se află, de fapt, în turnul bisericii românești, fiind astfel urgentată construirea unei clopotnițe.
Acest clopot avea inscripția „RIBITZEI LASZLO ES KLARLI [!] IULIA TSINALTATTAK A KRISTSORI EKLESIANAK ANNO 1732. I A P R”, fiind înlocuit ulterior de unul dăruit de Kristyori János (1906). Odată cu dispariția enoriașilor, cel din urmă a ajuns, în iunie 2001, la Deva. Băncile și Sfânta Masă au fost mutate în casa parohială din Brad (2004). Acoperișul s-a prăbușit, mobilierul, podelele, amvonul, grinzile s-au distrus treptat în anii ce au urmat. La fel și turla bisericii, în timp ce steaua din vârful ei, dorită pentru a întregi globul bisericii reformate din Făgăraș, a dispărut fără urmă. Au rămas doar pereții goi, năpădiți de buruieni și spini.

Reclădită în anii 1870, ultima slujbă în biserica reformată din Crișcior a fost ținută în 1983. Având în vedere starea deplorabilă în care se afla la vizita noastră, distrugerile ireversibile și dispariția completă a comunității reformate, soarta acesteia pare pecetluită, mai ales că, în mod surprinzător, nu figurează pe lista monumentelor istorice. Poate doar o minune…