Dobârca (Doborka, Dobring) – jud. Sibiu
Destinația mi se dezvăluia încă de la mare distanță, iar pe măsură ce mă apropiam, aveam tot mai mult impresia că urma să cuceresc o cetate de neclintit în Lunca Secașului. Vizita la biserica fortificată din Dobârca rămâne una dintre cele mai aventuroase, dar și mai impresionante experiențe din întreaga mea „vânătoare” de monumente istorice abandonate.
Biserica fortificată din Dobârca — o istorie de opt secole
Dobârca, localitate aparținând orașului Miercurea Sibiului, este atestată documentar din 1309. Biserica, inițial romano-catolică și ulterior evanghelică, este însă și mai veche, fiind ridicată încă de la mijlocul secolului al XIII-lea. Situată pe o colină în partea de nord-vest a satului, aceasta a fost construită ca bazilică romanică cu trei nave. În 1479, biserica fortificată din Dobârca a suferit distrugeri importante, fiind asediată de două ori de trupele otomane, în disputele care au culminat cu Bătălia de la Câmpul Pâinii. Ca urmare, între 1481 și 1515 au fost realizate ample lucrări de reclădire a ansamblului bisericesc, iar zidurile de apărare au fost supraînălțate.
În anii ce au urmat, au fost construite trei turnuri de flancare, precum și turnul de poartă, păstrat până în prezent. Vechea biserică a fost transformată într-o biserică-sală în stil gotic, tot în aceeași perioadă fiind clădite sacristia și sanctuarul cu absida poligonală. Dar poate cea mai inedită lucrare a fost încorporarea vechiului turn-clopotniță, zvelt, într-un donjon imens, care îl înconjoară asemenea unei mantii. Între cele două construcții se găsește un spațiu de circa 2 metri, destinat galeriilor de luptă. Inscripția în limba germană, rămasă vizibilă pe arcada monumentală, indică anul 1515 drept „anul desăvârșirii”. Aspectul actual a fost dobândit în secolul al XIX-lea.
Sașii au plecat, biserica fortificată din Dobârca a fost devastată
După ce rătăcesc printre mormintele seculare, inima începe să-mi bată mai tare când pășesc pe sub turnul de poartă dărăpănat. Sunt impresionat de masivitatea bisericii, unică în Transilvania prin soluțiile la care au recurs meșterii vremii. Mă întristează însă profund priveliștea care mă întâmpină în interior. După 1989, odată cu exodul sașilor, biserica fortificată din Dobârca a căzut pradă nepăsării, furturilor și vandalismului. Văzusem deja fotografiile cu vacile adăpostite în biserică, însă amploarea distrugerilor, privită cu ochii mei, este copleșitoare. În locul amvonului au rămas doar cărămizi sfărâmate. În locul altarului, o grămadă de moloz și praf.
Balconul pictat, ferestrele, ușile, grinzile și întregul mobilier au ajuns lemne de foc. Podelele au fost smulse, iar până și țiglele și cărămizile din zidurile dărâmate au fost furate. Orga neogotică realizată de frații Rieger în 1898 a rămas doar o amintire, tuburile sale fiind topite. Vechile cărți bisericești în limba germană au ajuns marfă de târg de vechituri, iar clopotul furat a fost găsit de polițiști într-o dubă cu fier vechi. Tablourile altarului au fost salvate de o săsoaică în vârstă, care le-a ascuns în casă până când au fost transportate la Sibiu. Multe dintre pietrele funerare au fost dărâmate, iar mormintele — profanate.
Biserica fortificată din Dobârca: eforturi de salvare sortite eșecului?
Vandalii și hoții nu au fost niciodată trași la răspundere, iar distrugerile provocate bisericii evanghelice din Dobârca par ireversibile. Curios să aflu ce demersuri au fost întreprinse pentru salvarea monumentului istoric, descopăr că intervențiile Biroului de Coordonare al Bisericilor Fortificate nu au reușit să pună capăt furturilor în 2010. În vara anului 2014, voluntarii proiectului „Kirchenburg Dobring”, Biserica Evanghelică din România, respectiv organizațiile Phoenix și Arcus și-au unit forțele pentru a îndepărta molozul. În 2017, însă, acoperișul corului și drumul de strajă s-au prăbușit, fiind afectat inclusiv acoperișul sacristiei.
În ianuarie 2018 a fost demarat un proiect de conservare menit să încetinească procesul de degradare. În 2019, o nouă acțiune de salvare a fost abandonată după ce materialele de construcție au fost furate. Acest șir de evenimente arată că intervențiile nu pot garanta rezultate durabile atât timp cât nu se iau măsuri eficiente de protejare și pază a bisericii. De-a lungul anilor, multe dintre casele vechi lăsate în urmă de sași au fost ocupate de membri ai comunității rome, care reprezintă majoritatea populației din localitate, potrivit Recensământului din 2021, când satul număra aproape 700 de locuitori.
Într-o realitate rurală marcată de sărăcie, salvarea unui monument istoric pare să fie ultima grijă a unei comunități care se luptă să-și ducă traiul de pe o zi pe alta. Citind un reportaj din 2016, intitulat „Dumnezeu a plecat din Biserica din Dobârca”, realizez că nu Dumnezeu a plecat din casa Sa, ci oamenii sunt cei care au întors spatele respectului față de înaintași și moștenirii lăsate de aceștia. Dacă s-ar fi aflat în Germania sau Austria, biserica fortificată din Dobârca ar fi fost un „magnet” de turiști. În România, se degradează în tăcere, devenind o ruină pe care lumea refuză să o mai vadă, fără să îi mai pese de soarta ei.



















