Șoimeni – o localitate cu peste 700 de ani de istorie documentată
După o scurtă vizită la biserica reformată din Panticeu, îmi continui drumul spre Cluj-Napoca, cu un popas la marginea satului Șoimeni, comuna Vultureni. Atestată documentar încă din 1320 („Solumkuu”), numele localității provine chiar de la stânca ce se înalță deasupra ei — Solyómkő, adică „Falconis lapis” în latină, însemnând „Piatra Șoimului”. Se pare că povestea așezării se întinde însă până în preistorie, existând urme de fortificații inclusiv pe Piatra Șoimului. Destinația mea de această dată este un punct pe hartă ce indică locul în care se păstrează ultimele pietre rămase dintr-o biserică medievală de mult pierdută.
Ruinele bisericii din Șoimeni, distrusă în timpul invaziei tătare din 1658
Ajuns la ultima casă de pe o uliță lăturalnică, descopăr cu surprindere că nici măcar localnicii nu par să știe de existența ruinelor din păduricea apropiată. Iar după doar câteva minute, zăresc printre crengi pereții fostei biserici gotice. Inițial romano-catolică, apoi reformată, biserica robustă a rezistat până în 1658, atunci când tătarii crimeeni au nimicit satul. Așezarea a fost repopulată ulterior cu iobagi români, însă biserica nu a mai fost reconstruită. În schimb, pietrele recuperate au fost folosite la renovarea bisericii reformate din satul vecin Băbuțiu. Nici aceasta nu a supraviețuit până în zilele noastre, fiind demolată în anul 1927, în lipsa enoriașilor.
Astăzi, ruinele bisericii din Șoimeni sunt ultimele mărturii ale trecutului medieval al localității. Au mai rămas doar aceste frânturi de zid, „înghițite” treptat de vegetație, și povestea lor pierdută în vâltoarea secolelor.








