Gârbău (Magyargorbó, Ungarisch Gorbau) – județul Cluj
Din atracția principală a unui domeniu vast, cu pomi fructiferi, sute de animale și o grădină imensă, într-o clădire dărăpănată împrejmuită cu un gard de sârmă. Prin această transformare nefericită a trecut Conacul Lészai-Gál din Gârbău, după ce comuniștii și-au înfipt ghearele în munca familiei Lészai, iar postcomunismul nu a venit cu soarta mai bună promisă în 1989.
Conacul Lészai din Gârbău, proiectat de vizionarul Palatului Bánffy din Cluj
Povestea conacului din Gârbău începe spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, atunci când János Gál de Hilib, unul dintre cei mai recunoscuți juriști la acea vreme, l-a încredințat pe Johann Eberhard Blaumann, proiectantul Palatului Bánffy din Cluj, să creioneze noua sa reședință. Atât familia Gál de Hilib, cât și familia Kabos din Mănăstireni aveau domenii în Nădășelu, așa s-a întâmplat ca fiica lui János Gál, Jozefa, să se căsătorească cu János Kabos (1795). Singura fiică a celor doi, Anna Mária, a devenit soția lui Lajos Lészai, domeniile din Gârbău, Nădășelu, Ticu, Dâncu și Petrinzel ale familiei Kabos trecând astfel în proprietatea dinastiei Lészai.
Conacul din Gârbău dispunea de o amenajare specifică la etaj, o sală de mese imensă, cu o înălțime interioară de 3,7 metri, câte două camere de locuit pe fiecare parte, dormitoare pentru bărbați și femei, o bibliotecă, un salon, o cameră „verde” și baie. Din sala de mese se deschidea o ușă către verandă, cu vedere spre grădină, iar tavanul camerelor era decorat cu fel și fel de ornamente din stuc. Potrivit arhitectului budapestan Attila Déry, proporțiile perfecte ale clădirii în stil baroc asigură conacului o armonie deosebită, în pofida stării precare de astăzi. Imaginile actuale surprinse ne permit doar să ne imaginăm cum arăta acest conac în vremurile sale de glorie!
Conacul Lészai din Gârbău, de la conac nobiliar, la cămin cultural și discotecă
Într-un interviu acordat jurnalistei Elvira Oláh-Gál, Ferencz Lészai (VIII.), inginer proiectant aeronave și moștenitorul conacului după un proces îndelungat, a povestit cum strămoșii săi s-au zbătut din greu să clădească domeniul din Gârbău. Animalele crescute aici au fost premiate cu medalia de aur la Expoziția Mondială din Paris (1900), în timp ce vestea brânzei de oaie produsă la Gârbău s-a răspândit în toată lumea. Revigorat chiar și după efectele crizei economice din 1933, domeniul a fost distrus după naționalizarea din 1949. Astfel, conacul a devenit, pe rând, școală, maternitate, cămin cultural și… bar, dovadă fiind o inscripție kitschoasă încă vizibilă în interior: „DISCO”.
Cine se încumetă să intre (pe propria răspundere) în clădire, se obligă să facă piruete printre grinzile căzute și pereții sparți. Pe fațadă încă rezistă placa ruginită cu inscripția „Cămin Cultural”, însoțită de mai multe avertismente: „Atenție! Intrarea interzisă! Pericol de prăbușire!”. Ferencz Lészai susține că unul dintre fii săi, arhitect de meserie, și-a axat lucrarea de diplomă în cadrul specializării de inginer expert în conservarea patrimoniului construit chiar pe proiectul de renovare al conacului. Rămân însă momentan doar stejarii mai vechi decât conacul și pozele îngălbenite ce ilustrează structura distinctivă a acoperișului din șindrilă cu așa-zisele „cuști de câini”.
„Am reușit să recuperăm clădirea în 1999 – deși era deja o ruină. Ne-a fost retrocedată atunci când nu mai avea nici ferestre, nici uși, am găsit sobele de teracotă sparte și adunate în grămezi, iar tavanul era prăbușit.” – Lészai Ferencz (VIII.), despre conacul dărăpănât aflat chiar lângă școala nouă din comuna Gârbău