Cehu Silvaniei (Szilágycseh, Bömischdorf) – jud. Sălaj
Având o vechime de peste șapte secole, castelul fortificat din Cehu Silvaniei — Cetatea Cehului — a fost cândva un reper important în istoria Țării Silvaniei. Astăzi, zidurile rămase mai stau în picioare, probabil, doar grație rușinii ce i-a ajuns din urmă pe cei care au furat tot ce s-a putut fura din fortificație.
Fortificația din Cehu Silvaniei, cândva cetate de graniță după căderea Oradiei
Pomenită pentru întâia oară într-un act din 21 iunie 1319, atunci când regele maghiar Carol Robert de Anjou i-a oferit-o alături de alte proprietăți lui Dezideriu de Elewanth, cetatea regală din Cehu Silvaniei fusese inițial o construcție din pământ și lemn. Ulterior, pe domeniul ajuns în posesia familiei Drágffy în 1464, a fost ridicat un castel fortificat, așa cum reiese din testamentul din 1526 al lui Ioan Drágffy de Beltiug, ucis în același an în devastatoarea bătălie de la Mohács. De-a lungul anilor ce-au urmat, castelul fortificat a trecut prin mâinile lui Gheorghe Báthory, cedat apoi lui Ladislau Gyulafi de Rátót în urma trădării celui din urmă.
Asediat de principele Gabriel Bethlen, în 1616, din pricina lipsei de loialitate a proprietarului de la acea vreme, Zsigmond Prépostvári, castelul fortificat din Cehu Silvaniei a fost întărit și a devenit cetate de graniță odată cu căderea Cetății Oradiei, în 1660. Moștenit de familia principelui Emeric Thököly de Késmárk, în 1671, de unde și cealaltă denumirea a monumentului, Cetatea Thököly, castelul fortificat a fost obținut apoi de Mihai Apafi al II-lea (1685), după care a ajuns inclusiv în posesia familiei Wesselényi, potrivit studiului realizat de Ernest Wagner.
Obiectivul unic al castelului fortificat din Cehu Silvaniei... distrus cu tractorul!
Devastat de trupele imperiale austriace, asediat de armata otomană și devenit un punct nevralgic al mișcărilor revoluționare din 1848, castelul fortificat din Cehu Silvaniei a rămas fără zidurile exterioare undeva în secolul al XIX-lea, pietrele fiind împrăștiate. Clădirea centrală rămasă, Conacul Bornemissza, a devenit apoi sediul întreprinderii agricole după naționalizare. După Revoluție, mai precis din 1993 încoace, localnicii au furat tot ce se putea fura și din această construcție, fiind distrus inclusiv șemineul cu îngeri din sala principală.
Una dintre puținele atracții rămase la castelul fortificat din Cehu Silvaniei este fântâna de piatră sculptată în stil renascentist, unică în Transilvania, botezată „fântâna Thököly”. Potrivit localnicilor, legenda spune că în fântână ar exista un tunel secret ce are câțiva kilometri și duce într-o altă fântână, fântâna Kincses, aflată lângă drumul ce pornește spre Zalău. Sătenii povestesc că o gâscă ar fi fost aruncată în fântână, văzută ulterior ieșind din gura fântânii Kincses. În urmă cu câțiva ani însă, inelul decorat de piatră a fost lovit de… un tractor, o mare bucată din inel căzând în puțul adânc și larg!
Năpădit de vegetație, fără marcaje turistice, castelul fortificat din Cehu Silvaniei poate fi atins trecând printre cele două șiruri de arbori, oferind o priveliște frumoasă, indiferent de anotimp. Beciul conservat surprinzător de bine, fântâna trunchiată și zidurile rămase încă așteaptă să fie îmbrățișate de cineva, chiar dacă reconstrucția este imposibilă. Oare cine se încumetă să valorifice monumentul istoric…?