Utvin (Ötvény, Utwin) – jud. Timiș
Nu departe de Timișoara, un conac părăsit este „înghițit” de vegetația sălbatică care îl ascunde de ochii lumii. Conacul Rónay din Utvin, cândva un simbol al eleganței, este astăzi o ruină fără orizont. Au rămas doar pereții goi și legenda înfiorătoare a tinerei despre care se spune că ar bântui încăperile conacului pustiu.
Conacul Rónay, ruina dintre Șag și Utvin, județul Timiș
Aflat între localitățile Șag și Utvin, Conacul Rónay a fost construit în 1896 de inginerul Kovács Ákos. În 1904, conacul și domeniul de 550 de iugări deținut anterior de Oláh Miklós a fost cumpărat de Rónay Mihály. Mihály (1 august 1871 – 11 martie 1941) era unul din descendenții faimoasei familii Oexel din Bavaria care, grație liniei originare din Tirol, stabilită ulterior în localitatea ungară Kiszombor, a prins rădăcini în nobilimea maghiară. În 26 februarie 1846, familia Oexel a primit dreptul de a-și schimba numele în Rónay, cu titlul „de Zombor”. Lui Mihály însă, fost ofițer de cavalerie, nu i-a plăcut traiul în localitatea de lângă Macău, și s-a mutat în pusta bănățeană.
Alături de Watz Bálint, Rónay Mihály a devenit unul dintre moșierii de seamă din zonă. Soția nobilului cu o activitate onorabilă în agricultură, baroneasa Leonhardi Marianne, se mândrea cu cele 11 încăperi ale noii reședințe. În perioada de glorie, Conacul Rónay avea o bibliotecă uriașă, cu peste 4.000 de cărți. Sobe din teracotă ornamentată, ferestre mari și luminoase, decor și mobilă aduse din străinătate, intrări boltite, uși cu feronerie specială… Rondouri de flori și un parc cu soiuri rare de arbori întregeau imaginea luxoasă a domeniului botezat „Szentmárialiget”. Povestea familie Rónay avea să ia însă o turnură nefastă după Primul Război Mondial.
Conacul Rónay din Utvin, „furat” cu ajutorul lui Aurel Cosma?
După Marea Unire, Rónay Mihály a scos la vânzare conacul din Utvin. Potrivit memoriilor fratelui său mai mic, Elemér, domeniul ar fi ajuns însă în mod fraudulos pe mâinile lui Ilie Olariu, legionar român din Italia, și soția acestuia, Paraschiva Pasca. Aceasta ar fi fost secretara politicianului care a adoptat hotărârea privind unirea Transilvaniei cu România, deputatul Aurel Cosma. Rónay Elemér susține că Aurel Cosma, care la acea vreme era ministrul Lucrărilor Publice, l-ar fi ajutat pe Olariu să măsluiască actele de proprietate. Rămas și fără bani, și fără conac, fratele său a fost executat silit, fiind forțat să plece în toiul nopții, mărturisea Rónay Elemér.
După ce s-a zbătut în zadar să recupereze conacul, viața lui Rónay și a familiei sale a luat o turnură dramatică. Mihály, Marianne și singurul lor copil rămas în viață, Ferenc, s-au mutat la Timișoara, și au trăit din vânzarea obiectelor de valoare păstrate. Logodna lui „Franci” cu Lili Lützow din Bavaria s-a destrămat, iar avuția familiei Rónay s-a risipit. După decesul soției sale în 1 ianuarie 1933, Rónay Mihály s-a îmbolnăvit, iar până la moartea sa a dus o viață plină de eșecuri, în sărăcie profundă. „El a fost cel mai chinuit de soartă din familia noastră, a suferit cel mai mult”, își amintea Rónay Elemér, potrivit volumului „Istoria familiei Rónay de Zombor”.
Conacul Rónay din Utvin, bântuit de fantoma unei tinere?
Istoria interbelică a Conacului Rónay s-a pierdut în negura timpului. Nu se știe nici ce s-a întâmplat cu noii proprietari. Se pare că aici se organizau cândva inclusiv partide fastuoase de vânătoare cu moșierii și aristocrații din zonă. Cert este că, după venirea comuniștilor și naționalizare, conacul s-a transformat în sediul Întreprinderii Agricole de Stat. Pivnița a devenit cantină pentru muncitori, iar conacul a găzduit o școală cu ciclul primar pentru copiii acestora. Uneori și petreceri pentru „capii” partidului. După Revoluție, ciobanii au folosit conacul drept adăpost, iar hoții l-au prăduit. Au rămas doar ruinele acestuia, „ocrotite” de o legendă locală.
Povestea spune că fiica unuia dintre baronii care au stăpânit cândva conacul s-a îndrăgostit de un tânăr chipeș, dar sărac. Cei doi se întâlneau pe ascuns în parcul ce înconjura conacul, însă tatăl înstărit al fetei i-a prins într-un final. Mâniat, nobilul l-a împușcat pe bietul îndrăgostit. Îndurerată, fata a pornit călare în căutarea iubitului ei, dar s-a înecat în apele tulburi ale râului Timiș. Se spune că în nopțile cu lună plină, o lumină stranie apare la ferestrele conacului, iar silueta albă a tinerei bântuie și astăzi încăperile Conacului Rónay. Cine este această domniță, nimeni nu știe. Știm însă cu certitudine că printre zidurile șubrede „bântuie” resemnarea și nepăsarea.
Asfaltul proaspăt pe drumul dintre Utvin și Șag ce trece prin fața conacului pare o palidă rază de speranță pentru viitorul acestuia. Ferma din apropiere mai rupe din tăcerea așezată pe câmpia pustie în care se află Conacul Rónay. Pe acesta îl bântuie stafia unei fete îndrăgostite, Banatul este „bântuit” de fantoma multiculturalității pașnice…