Satu Lung (Hosszúmacskás) – județul Cluj
Deși se află la doar 20 km de Cluj-Napoca, localitatea Satu Lung, comuna Chinteni, pare desprinsă dintr-o altă lume comparativ cu vâlvătaia metropolitană. Cu mai puțin de 100 de locuitori, orele se scurg altfel în satul al cărui centru adăpostește un conac cu o istorie pierdută în negura timpului.
Satu Lung, domeniul familiei nobiliare Macskási
Istoria localității Satu Lung se întinde până în 1314, atunci când apare pentru prima oară sub denumirea Gene-Genyemacskása. În 1451, așezarea aflată în posesia familiei nobiliare Macskási (Matskássy/Matskási) devine Zenthmiklosmacskása, fiind redenumită în concordanță cu biserica medievală romano-catolică sfințită în cinstea Sfântului Nicolae. Populația originală a satului dispare însă în cursul secolului al XVII-lea, iar denumirea actuală (Hosszúmacskás — Măcicașu Lung) o primește în 1724.
În 1712 se mai cunoaște doar locul ruinelor fostei biserici medievale, iar comunitatea existentă formează o parohie reformată de sine stătătoare, situație ce durează până în 1888, atunci când enoriașii sunt trecuți în subordinea parohiei Măcicașu, iar mai apoi celei din Feiurdeni și, într-un final, parohiei din Chinteni. Astăzi nu mai trăiește niciun etnic maghiar în localitate și nu mai este nici biserică. Există însă o moștenire lăsată în urmă de nobilii care trăiau aici, aflată chiar în „punctul zero” al satului.
Conacul Szentiványi zace abandonat în centrul localității Satu Lung
Cu pași nesiguri, un bărbat se apropie tiptil de noi. „Da’ de ce tot pozați aici?”, întreabă curios, iar cuvintele i se împleticesc în gură. Zărind PET-ul de bere din plasa bărbatului, aflăm rapid și motivul. Se uită însă cu mândrie spre clădirea dărăpănată din buricul satului. „Eu aici am făcut școala! Acolo era clasa a V-a, acolo clasa a VI-a…”, rememorează săteanul în timp ce arată cu degetul ferestrele sparte, neștiind să răspundă întrebărilor legate de istoria clădirii. De fapt, singura informație sigură pe care o cunosc localnicii despre conacul din satul lor e că mulți dintre ei acolo au făcut școala.
De proporții semnificative, conacul în stil eclectic, ce poartă și trăsături baroce, ar fi fost ridicat la inițiativa contelui Iván Szentiványi, însă nu se cunoaște data exactă a construcției. Ultimul proprietar de drept a fost familia Bártfay, iar de-a lungul anilor comunismului a funcționat ca depozit, centru cultural și școală. Potrivit puținelor informații disponibile, moștenitorii ar fi solicitat în instanță retrocedarea conacului, însă procesul ce durează de ani de zile nu are încă o finalitate certă. Între timp, acoperișul clădirii s-a prăbușit, iar viitorul ei este la fel de sumbru precum camerele întunecate de vegetația deasă ce a pus stăpânire pe ele.
La o simplă căutare pe Google, primele și printre puținele imagini ce apar din Satu Lung sunt cele cu Conacul Szentiványi. „Conac, fostă școală”. Este păcat însă că, într-un sat deloc ofertant din punct de vedere turistic, singurul punct de atracție, aflat chiar în buricul târgului, zace într-o stare catastrofală…