Sălașu de Sus (Felsőszálláspatak, Ober-Bachdorf) – jud. Hunedoara
Dacă plănuiești să intri pe „poarta” Retezatului trecând pe la Cetatea Mălăiești, nu rata ocazia să te oprești în drumul spre fortificația recent renovată și la ruinele cetății feudale din Sălașu de Sus. Deși aparțin de aceeași comună, fiind construite în sate vecine, cele două cetăți au parte de o soartă diametral opusă. Cea din urmă, aflată la capătul nordic al satului, este lăsată de izbeliște… cel puțin momentan.
Cetatea feudală din Sălașu de Sus, reședința cnezilor Cândreș (Kenderesi)
Perioada exactă a construcției cetății de la Sălașu de Sus este incertă, unele surse indicând existența acesteia încă din perioada Dinastiei Arpadiene, atunci când regele ungar Ladislau al IV-lea Cumanul ar fi emis un document ce atestă că familia Sărăcin (Zerechen/Szerecsen) era proprietara domeniului. Cercetările istorice mai recente arată că odată cu dispariția familiei Sărăcin, cetatea a ajuns în stăpânirea Cândreșilor (Kenderesi), devenind astfel simbolul cnezatului Sălașului, între secolele XIV și XVII. Se presupune că noua curte nobiliară a fost ridicată integrând un turn mai vechi ce proteja intrarea în sat.
În urma cercetărilor arheologice s-a constatat că incinta curții nobiliare era dreptunghiulară, terenul cu laturile de 95×55 m fiind înconjurat de ziduri groase de peste 1 m. La colțuri, dar și pe laturile incintei au existat cândva turnuri, cetatea feudală incluzând casa de zid a cneazului, dar și o capelă de curte cu turn-clopotniță, ridicată în secolul al XVII-lea și devenită ulterior capelă reformată. Poarta joasă nu permitea intrarea călare în curte, iar ferestrele înguste ofereau un avantaj esențial arcașilor care supravegheau zona. Camerele de locuit spațioase aveau ferestre cu ochiuri de sticlă, realizate manual, deasupra lor având bolți de cărămidă.
Cetatea Mălăiești a fost valorificată. Pe când și cetatea feudală din Sălașu de Sus?
Interesant este că intrarea în turn era gândită mai jos de nivelul solului, accesul făcându-se cu o scară de lemn, care în caz de pericol, respectiv noaptea era ridicată, urmele spărturilor din zid fiind vizibile și astăzi. Odată cu dispariția ultimului Cândreș de sex bărbătesc, domeniul a ajuns în proprietatea familiei Mara, care și-a intrat în drepturi depline abia în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, după sfârșitul procesului purtat cu moștenitorii pe linia feminină a Cândreșilor. După ce Isac Mara, susținător al revoltei anti-habsburgice, s-a retras la Sălașu de Sus, trupele austriece au măcelărit apărătorii cetății, pe care au devastat-o și incendiat-o.
În timp ce curtea cnezilor Cândreș nu a mai fost reconstruită, la doar câțiva kilometri depărtare, în satul Mălăiești, cetatea cu donjon ridicată undeva spre sfârșitul secolului al XIV-lea a „înflorit” grație fondurilor europene. Înainte neobservată, cetatea medievală este acum un punct de reper în drumul turiștilor spre Nucșoara, fiind reabilitată integral și promovată intens ca fiind o „poartă” spre Munții Retezat. Chiar dacă renovarea este contestată de specialiști pentru că nu ar respecta adevărul istoric, cetatea transformată într-un mini-muzeu a fost totuși pusă pe harta turistică a județului Hunedoara. Pe când și cetatea feudală din Sălașu de Sus…?
În a doua parte a secolului al XIX-lea, din cetatea feudală din Sălașu de Sus mai erau vizibile zidurile exterioare, patru turnuri, podul de acces și chiar și șanțurile de apărare. Astăzi, pe lângă turnul de poartă din partea vestică și câteva ziduri înalte de 3-4 m, puțin s-a mai păstrat din curtea cnezilor Cândreș. Iar ce a mai rămas, este năpădit de vegetația deasă, ascuns după niște panouri informative învechite.