Mihai Viteazu - Zoltan (Zoltán, Zoltendorf) – județul Mureș
Pe drumul național între Sighișoara și Rupea, la granița dintre județele Mureș și Brașov, un nume atipic zonei își face apariția pe panoul de la intrarea în sat. Mihai Viteazu. O „enclavă” românească cu mai puțin de 350 de suflete în inima tărâmului săsesc, dar care păstrează moștenirea uneia dintre cele mai respectate familii nobiliare maghiare din istoria Transilvaniei, familia Haller.
Castelul din Mihai Viteazu, reședința de vară a familiei Haller
Aflat pe partea dreaptă imediat cum intri în sat dinspre Sighișoara, Castelul Haller din Mihai Viteazu, comuna Saschiz, îți fură instant privirea. Nu prin mărime și nici prin frumusețe, ci prin situația atipică în care se află clădirea construită undeva la mijlocul secolului al XVI-lea. Prea multe date precise și mărturii istorice despre fostul castel al familiei Haller nu au rămas. Legendele despre domeniul întins pe mai bine de 3 hectare au rămas însă vii în rândul localnicilor. Cert este că acest conac cu nuanțe baroce a fost folosit ca reședință de vară de familia Haller, captivată de liniștea și intimitatea zonei.
Cu o istorie ce se întinde până în 1341, localitatea a purtat preț de șase secole denumirea de Zoltan. Chiar și în ziua de azi, sătenii se declară originari din Zoltan, deși în actele lor scrie Mihai Viteazu de mai bine de nouă decenii. Se pare că după negocierile purtate cu sașii la Rupea, regele maghiar Carol Robert de Anjou ar fi oferit domeniul unuia dintre comandanții săi, Zoltán, așezarea clădită aici păstrând amintirea acestuia. Oficial până în 1932, atunci când preotul ortodox Eugen Bologa, care a slujit mai bine de jumătate de veac în localitate, a cerut schimbarea denumirii în Mihai Viteazu. Argumentul său a fost că voievodul ar fi trecut pe aici cu oastea sa în 1600. Strașnică legătură!
Familia Haller și românii din Zoltan, o poveste despre respect
Istoria localității a luat o turnură dulce-amăruie în a doua parte a secolului al XVI-lea, atunci când sătenii de atunci au fost răpuși de pestă. Satul abandonat a fost repopulat cu iobagi români de familia Haller, care a nutrit ulterior o legătură cordială îndelungată cu aceștia. Actuala biserică ortodoxă a fost construită pe terenul oferit cadou de familia Haller (1835). În schimb, domeniul acestora a fost cruțat în timpul mișcărilor revoluționare din 1848-49 grație intervenției sătenilor. Ultima descendentă a familiei, „Grofoaia” Rozalia Haller, este pomenită cu respect și prețuire de bătrâni. Cu toate acestea, mormântul ei s-a pierdut însă printre buruienile cimitirului din sat.
De o soartă și mai cruntă au avut parte mormintele din fosta grădină a domeniului Haller, făcute praf imediat după naționalizare. Comuniștii au distrus apoi și parcul, și livada domeniului. Castelul a devenit sediul Cooperativei Agricole de Producție (CAP), iar interiorul a fost devastat. După 1989, conacul a ajuns tocmai în proprietatea fostului președinte de CAP, care l-a folosit ani buni ca depozit de nutreț. Asta până când a încercat să îl renoveze după bunul plac și s-a trezit muștruluit de inspectorii de la monumente istorice… Ajuns ulterior în mâinile unui irlandez misterios, care nu a făcut absolut nimic cu clădirea nerevendicată de urmașii familiei Haller, castelul este folosit și astăzi drept adăpost pentru animale. Sala în care se organizau odinioară baluri grandioase a devenit ring de dans pentru oi, capre și porci…
În 2018 și 2019, Castelul Haller din Mihai Viteazu a fost scos la licitație la costuri de garsonieră, cu un preț de pornire de numai 50.000 euro. Nu s-a înghesuit însă nimeni să cumpere clădirea cu o suprafață de peste 530 mp. Ruinată, dar încă salvabilă. Astfel, rămân doar visele palide ale realizării unui han rustic pentru miile de turiști care tranzitează această superbă zonă a Transilvaniei…