Grăniceri (Csávos, Lichtenwald / Tschawosch, Граничари) – jud. Timiș
Satul Grăniceri, comuna Giera, județul Timiș. Sunt la doi pași de frontiera româno-sârbă, pe malul râului Timiș, într-un colț de țară uitat de lume. Am bătut drumul până aici ca să descopăr ultimele fragmente din moștenirea familiei Csávossy.
Csávossy — un nume de referință în Banat
Grăniceri, mai demult Ciavoș, o localitate de graniță în inima Banatului, atestată documentar încă din secolul al XIII-lea. A supraviețuit ocupației otomane, apoi a devenit casă pentru coloniștii germani. În 1781, cu prilejul unei licitații, domeniul a fost cumpărat de subcontabilul Endrődy Mátyás. Fiul său, Endrődy József, a rămas moșier până la sfârșitul vieții sale, iar de numele lui se leagă și castelul construit în 1847, preluat ulterior de Csávossy Ignácz. Palatul — una dintre cele mai frumoase reședințe nobiliare din Banat — avea să fie moștenit de fiul acestuia, Csávossy Béla (1848–1915), deputat în Parlamentului Regatului Ungariei pentru mai bine de trei decenii.
Castelul Csávossy din Ciavoș, demolat de comuniști
Din palat au mai rămas doar o pivniță, bucăți din poarta de acces și cripta boltită. Cândva era înconjurat de un parc frumos, îngrijit, din care nu a mai rămas nimic. Cripta, construită din piatră naturală, cu o suprastructură asemănătoare unei porți de cetate, a cunoscut și ea vremuri mai bune. În martie 1949 însă, mormintele au fost profanate de lacomii care sperau că vor găsi comori. Iar localnicii povestesc că sicriele au fost aruncate fără nicio remușcare în apele râului Timiș. Printre ele și sicriul baronului Csávossy Béla. Acum bântui doar printre ruinele fostului pichet de grăniceri ridicat de comuniști, după ce Castelul Csávossy a fost ras de pe fața pământului.
Biserica și capela din cimitir, moștenirea familiei Csávossy
Pășesc acum agale pe aleea cimitirului de la marginea satului. Liniștea printre pietrele funerare în limbile maghiară, germană, sârbă și română este apăsătoare. Pe lângă vechiul castel, familia Csávossy de Csávos et Bobda a mai lăsat moștenire localității biserica romano-catolică cu hramul Sfântul Ignaţiu de Loyola, dar și o frumoasă capelă. Ambele neogotice, ambele placate cu cărămidă. Biserica a fost sfințită în 1896, în timp ce capela din cimitir încă poartă pe fațadă cifrele romane MDCCCCIX, indicând anul 1909. Acoperișul capelei, una dintre cele mai mari din zonă, s-a prăbușit de mult, iar timpul a „mușcat” fără milă din zidurile ei.
Cele 22 de încăperi și biblioteca Castelului Csávossy din Ciavoș sunt doar istorie. „Sugrumate” și ascunse de vegetația deasă, cripta și pivnița sunt astăzi greu accesibile. Iar în cimitir, capela ridicată de familia Csávossy imploră poate în zadar pentru o intervenție salvatoare.